Proca regnum Albanorum tenebat; Procae filii Numitor et Amulius erant. Proca Numitori filio regnum relinquebat, sed Amulius fratrem pellebat et solus regnabat. Rheam Silviam Numitoris filiam Veste templo dicabat; Rhea Silva tamen Romulom et Remum edebat. Sic Amulius Rheam Silviam in vincula ponebat et parvulos alveo imponebat et in fluvium mittebat. Pueros aqua in sicco relinquebat. Lupa ad parvulorum lacrimas accurrebat et pueros lingua lambebat et alebat. Faustulus, pastor (pastore nom. ) regius, pueros inveniebat et in casam ducebat et Accae Laurentiae dabat.
Proca deteneva il regno degli Albani, i figli di Proca erano Numitore ed Amulio. Proca lasciava il regno al figlio Numitore, ma Amulio cacciava il fratello e regnava da solo. Consacrava Rea Silvia, figlia di Numitore al tempio di Vesta; Rea Silvia tuttavia dava alla luce Romolo e Remo. Così Amulio metteva Rea Silvia in catene, metteva i piccoli in un cesto e li mandava nel fiume. L’acqua lasciava i fanciulli su una secca. Una lupa accorreva alle lacrime dei piccoli e con la lingua leccava i fanciulli e li nutriva. Faustolo, pastore regio, trovava i fanciulli e li portava alla capanna e li dava ad Acca Laurenzia.